de Horațiu Mălăele
Editura Bookzone
Februarie 2022
“Poezii și vorbe-n vânt” și “O poveste cam ciudată” – Două bijuterii șlefuite de un maestru al cuvintelor și al emoțiilor.
În spatele simplității lor atent orchestrate și al ironiei inconfundabile specifice lui Horațiu Mălăele, poeziile, aforismele și desenele incluse în acest volum ascund o bogăție de sensuri, emoții și culori. Scrise pentru cititori cu mintea trează și cu chef de joacă, cuvintele alese de autor nu sunt niciodată vorbe-n vânt, dimpotrivă, au puterea de a stârni adevărate furtuni în imaginația celor care le citesc sau le recitesc.
Drama personajelor lui Horațiu Mălăele se naște la intersecția dintre real și fantastic. Prin puterea imaginației sale prodigioase, autorul celor 3 povestiri transformă o boală misterioasă, o gară uitată de vreme și o bucată de tencuială însângerată în simboluri care îți rămân multă vreme în minte. În proza sa, nu există semnificații exacte, doar o infinitate de posibilități și interpretări. Eroii solitari conturați de Mălăele sunt prizonierii unei lumi în care domnește ambiguitatea, dezvăluindu-și secretele treptat, la fiecare nouă lectură. Artistul creează o adevărată bijuterie literară, concentrând un întreg univers plin de mister într-un volum de buzunar.
Cărțile lui Horațiu Mălăele pot fi comandate pe bookzone.ro.
Despre autor:
Valentin-Horațiu Mălăele este actor (de film, radio, televiziune, teatru și voce), regizor, caricaturist și scriitor român. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” .
În clasa I a luat premiul 2 și pe perioada vacanței a primit de la învățătoare o carte pentru a desena mai bine. Nu a reușit însă asta până în clasa a IV-a când a întâlnit “zâna cea bună”, profesorul de desen Nicu Gherghe. Această întâlnire îi lasă o amprentă deosebită, astfel că prin casa a XII-a, deja desena foarte bine conform propriei declarații.
“Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine – profesori și copii, eram numit “prostu’ clasei”, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: ‘Tu ești un geniu.’ Iar eu am început să fiu.”
Sursa bookzone.ro și wikipedia.
